"50" - Bomboana de pe tort!

Sambata seara, 30 octombrie 2010.
In Bucuresti. Forfota mare creata de o sarbatoare imprumutata: HOLLOWEEN!
In acest timp, o mana de oameni - daca ne raportam la numarul celor ce prefera Halloween-ul, caci daca ne raportam la spatiul Galeriei Basil a fost "numa' bine" - prefera sa ni se alature. Vin, rand pe rand, pe aleea "infrunzita" a Casei Universitarilor, la Galeria Basil.
Dar mai ales, la Mugur Barbosu. Artistul ce a ales sa impartaseasca cu cei dragi, iubitori de frumos, 50 de "momente" ale carierei sale artistice, cu grija selectate dintre mii si mii de imagini surprinse cu ajutorul aparatului de fotografiat.

Primul invitat, desigur, sotia artistului. Surprind cu mirare dar cu o imensa bucurie in acelasi timp, ca ea redescopera in lucrarile expuse "oameni si locuri". "-Aceasta este olandeza aceea?" sau "Asta unde e?? La Crit?...Nu se poate.."

Un prim semn de reusita a expozitiei. Si iata, "consecventa artistica". Pentru ca Mugur Barbosu a expus si anul trecut, tot in octombrie, tot fotografie si- desigur - tot la Galeria Basil, sub titlul "Oameni si locuri".

Prietenii se bucura si ei, recunoscand oameni dragi sau locuri "batute" impreuna in anii ce-au trecut.

In aproximativ 20 de minute galeria este plina! Plina de oameni, de priviri meditative, intrebatoare sau nostalgice. Fondul muzical (un cd cu Eugen Ciceu - sau Cicero) ajuta la introducerea invitatilor in atmosfera. Si sunetul clopotelului la fiecare noua aparitie parca rimeaza cu muzica, cu lucrarile de pe simeze, dar mai ales cu privirile unora dintre invitatii nerabdatori sa alfe "cine-a mai venit?".

Ca de obicei, iau cuvantul in deschidere. In afara multumirilor, a urarilor de bun-venit la Galeria Basil si a catorva cuvinte despre motivul intalnirii nostre, am tinut sa subliniez ca, fiind vorba despre un vernisaj cu ocazia implinirii varstei de 50 de ani, artistul a ales sa expuna 50 de fotografii. Si cred ca galeria in acesta seara de sambata este un tort cu 50 de lumanari aprinse in cinstea sarbatoritului si a invitatilor sai. Nici nu ma gandeam ce va urma....
Bomboana de pe tort!

Imediat ce discursul artistului a luat sfarsit, in aplauzele celor prezenti, am declarat expozitia deschisa! Toata lumea a fost invitata sa ciocneasca o cupa de sampanie, muzica a prins din nou viata, luminile au fost "ridicate" si atmosfera s-a relaxat. Grupuri - grupuri discutau pe marginea lucrarilor, a intamplarilor comune si "zaream" pe ici-colo zambete din partea unor oameni care nu ma cunosteau.

Toata lumea se simtea bine si aveam sensimentul "inca unui vernisaj reusit". Anul trecut sotul meu a afirmat, dupa inchieirea vernisajului "Oameni si locuri" ca la Mugur Barbosu au venit "oameni frumosi". Constatam si eu acum acelasi lucru. Parea ca totul s-a petrecut asa cum ne asteptasem cu totii, si ca in curand seara se va incheia, fiecare plecand de la galerie cu bucuria de a fi participat la un eveniment reusit.
Insa chiar inainte ca primii dintre invitatii "pe picior de plecare" sa isi ia ramas bun, lumina "a coborat" usor, volumul muzicii a crescut si de pe podium au rasunat timid primele acorduri de saxofon. Acolo se afla Dl Robert (invitat al artistului, originar din Statele Unite ale Americii) care isi propusese sa-i ofere acestuia o surpriza. Jazz, live, saxofon. O incantare.

Toti cei prezenti au devenit dintr-o data interesati de ce se intampla pe scena. Dupa prima piesa, aplauze. Se incalzise si artistul, si saxofonul, dar si "spectatorii" care pareau desprinsi dintr-un "gospel". Aplaudau si se miscau pe ritmurile muzicii "produse de Robert".
Evident, primul meu gand a fost la tortul cu 50 de lumanari si mi-am spus ca momentul oferit de Dl. Robert nu putea fi decat "bomboana de pe tort"!!!

Asa da surpriza, asa da vernisaj, asa da atmosfera.
Bineinteles ca seara s-a prelungit fiindca multi dintre invitati s-au desprins mai greu, insa multumita D-lui Robert, si mai fericiti!


Si daca Mugur si-a propus - asa cum preciza in discursul sau - sa imprataseasca imagini surprinse "in aceasta lume", eu zic ca traim intr-o lume frumoasa!